Promovare Gratuita - Top123

De ce se dezleagă la pește în perioada Penticostarului

 

Dr. Nicolae Preda

Miercurea și vinerea, în perioada Penticostarului (cuprinsă între Învierea Domnului și Duminica Tuturor Sfinților - prima după Rusalii), este "dezlegare la pește". Aceasta reprezintă o problemă liturgică de actualitate, deoarece interesează pe mulți dintre credincioșii Bisericii noastre, în primul rând pentru faptul că această precizare liturgică a fost generalizată și introdusă în mai toate calendarele bisericești, începând din acest an. Lămuririle tipiconale indicate în "Rânduielile bisericești", precum și celelalte mențiuni (ca de pildă, "dezlegările la pește") din calendarul bisericesc au drept scop uniformizarea rânduielilor liturgice, menționate de altfel în diverse tipicuri, cărți bisericești sau de slujbă.

Gândirea strălucită a Sfinților Părinți poate fi sesizată chiar și în modul în care aceștia au știut să așeze rânduiala postului, plecând tocmai de la praznicul care aduce cu sine îndulcirea din toate "bunătățile cele pământești" (cf. "Rânduiala mesei", în Ceaslov, București: EIBMBOR, 2001, p. 133), și anume Învierea Domnului. Cât de uluitoare sunt îndemnurile Sfântului Ioan Gură de Aur din "Cuvântul de învățătură" din "Sfânta și luminata zi a slăvitei și mântuitoarei Învieri a lui Hristos, Dumnezeul nostru": "De este cineva binecredincios și iubitor de Dumnezeu, să se bucure de acest praznic frumos și luminat (...). De s-a ostenit cineva postind, să-și ia acum răsplata (...), intrați toți întru bucuria Domnului nostru: și cei dintâi, și cei de al doilea, luați plata. Bogații și săracii împreună bucurați-vă. Cei ce v-ați înfrânat și cei leneși, cinstiți ziua. Cei ce ați postit și cei ce n-ați postit, veseliți-vă astăzi. Masa este plină, ospătați-vă toți. Vițelul este mult, nimeni să nu iasă flămând. Gustați toți din ospățul credinței; împărtășiți-vă toți din bogăția bunătății. Să nu se plângă nimeni de lipsă, că s-a arătat împărăția cea de obște". (Penticostar, București: EIBMBOR, 1999, p. 24-25). Dacă observăm cu atenție rânduiala Postului Mare (care precedă Paștile), dar și modul postirii în perioada Penticostarului (care începe cu Învierea Domnului), vom constata că cele două rânduieli liturgice sunt reglementate în funcție de importanța covârșitoare a marelui praznic. Cele legate de Postul Mare au în vedere pregătirea specială pentru întâmpinarea cuviincioasă a Învierii Domnului, iar cele din perioada Penticostarului scot în evidență bucuria imensă care cuprinde întreaga făptură odată cu Învierea. Asprimea Postului Mare pe de o parte, precum și "mângâierea" din perioada Penticostarului (modul mai puțin aspru al postirii și "dezlegările la pește", miercurea și vinerea) pe de alta își găsesc rațiunea în afirmația Mântuitorului: "Iar ei au zis către El: Ucenicii lui Ioan postesc adesea și fac rugăciuni, de asemenea și ai fariseilor. Iar ai Tăi mănâncă și beau. Iar Iisus a zis către ei: Puteți, oare, să faceți pe fiii nunții să postească, cât timp Mirele este cu ei? Dar vor veni zile când Mirele se va lua de la ei; atunci vor posti în acele zile" (Lc. 5, 33-35). Așadar, am putea afirma că motivul primordial în baza căruia Sfinții Părinți au rânduit "dezlegările la pește" miercurea și vinerea, în perioada Cincizecimii, adică până la Înălțarea Domnului și apoi până la Cincizecime și Duminica Tuturor Sfinților, îl reprezintă tocmai răspunsul Mântuitorului către cărturari și farisei (cf. Lc. 5, 33-35). De altfel, cele patruzeci de zile până la Înălțare sunt ultimele zile în care Mântuitorul - Mirele Bisericii - mai este împreună cu apostolii pe pământ.

Unitate în diversitate

Faptul că toți fiii Bisericii sunt chemați să se bucure de Înviere (atât cei ce s-au ostenit, cât și cei ce s-au ostenit mai puțin sau chiar deloc), după cum amintește Sfântul Ioan Gură de Aur, ne îndreptățește să susținem că diversele tendințe, potrivit cărora "dezlegările la pește" în miercurile și vinerile Cincizecimii (indicate de râduielile bisericești) ar privi numai pe aceia care s-au ostenit și au ținut tot Postul, nu sunt deloc îndreptățite. Trebuie să amintim că, Biserica noastră a statornicit întotdeauna rânduielile sale cu dreaptă socoteală și cu iconomie (pogorământ), spre a trezi în conștiința credincioșilor marea grijă și iubire a lui Dumnezeu pentru om. Cu toate acestea, nu trebuie să ignorăm râvna acelor credincioși ai Bisericii, care, din diferite motive sau poate din dorința de a păstra "vechea pravilă", aleg să țină rânduiala postului, chiar și în aceste zile de dezlegare. Atitudinea acestora din urmă, dar și aceea a credincioșilor care, potrivit indicațiilor din calendarul bisericesc, "dezleagă la pește" în miercurile și vinerile Cincizecimii, sunt lămurite magistral de către Sfântul Apostol Pavel, care ne arată adevărata semnificație a postirii: "Dar nu mâncarea ne va pune înaintea lui Dumnezeu. Că nici dacă vom mânca, nu ne prisosește, nici dacă nu vom mânca, nu ne lipsește. Dar vedeți ca nu cumva această libertate a voastră să ajungă poticnire pentru cei slabi. Căci, dacă cineva te-ar vedea pe tine, cel ce ai cunoștință, șezând la masă în templul idolilor, oare conștiința lui, slab fiind el, nu se va întări să mănânce din cele jertfite idolilor? Și va pieri prin cunoștința ta cel slab, fratele tău, pentru care a murit Hristos! Și așa, păcătuind împotriva fraților și lovind conștiința lor slabă, păcătuiți față de Hristos. De aceea, dacă o mâncare smintește pe fratele meu, nu voi mânca în veac carne, ca să nu aduc sminteală fratelui meu" (I Cor. 8, 8-13) (Apostolul din Duminica a XXXV-a după Pogorârea Sfântului Duh, a Lăsatului sec de carne). Ceea ce este foarte important de menționat în acest context este că libertatea credincioșilor de a alege una dintre cele două căi ale postirii trebuie să fie prin excelență rod al iubirii aproapelui, după cum ne spune Sfântul Apostol Pavel: "... și grija de trup să nu o faceți spre pofte. Primiți-l pe cel slab în credință fără să-i judecați gândurile. Unul crede să mănânce de toate; cel slab însă mănâncă legume. Cel ce mănâncă să nu disprețuiască pe cel ce nu mănâncă; iar cel ce nu mănâncă să nu osândească pe cel ce mănâncă, fiindcă Dumnezeu l-a primit. Cine ești tu, ca să judeci pe sluga altuia? Pentru stăpânul său stă sau cade..." (Romani 13, 14; 14, 1-4) (Apostolul din Duminica Lăsatului sec de brânză).

"Rânduielile bisericești" din calendar

Calendarul bisericesc, ca principiu liturgic, care hotărnicește limitele în care se desfășoară viața liturgică a credincioșilor (monahi și mireni), conține o seamă de precizări tipiconale și rânduieli bisericești care au drept scop uniformizarea rânduielilor liturgice, menționate de altfel în diverse tipicuri, cărți bisericești sau de slujbă. Inițiativa uniformizării rînduielilor și practicilor liturgice ale Bisericii noastre este îmbucurătoare și ea vine să împlinească nevoile credincioșilor dornici de a cunoaște pravila bisericească, de vreme ce aceștia nu mai au la îndemână și nu mai pot cerceta lesne tipicurile și diferitele cărți de cult sau pravile bisericești. Uniformizarea cultului implică, pe de o parte, păstrarea uniformității în tipic, iar pe de alta respectarea rânduielilor tradiționale, principii de care Sfinții Părinți au ținut întotdeauna seamă, pentru a nu se crea confuzii în rândul credincioșilor. De asemenea, Biserica a căutat dintotdeauna să îi pună în temă pe credincioși, prin diferite mijloace și metode, ori ce câte ori a îndreptat și generalizat practici liturgice și rânduieli bisericești. În ceea ce privește uniformizarea precizărilor tipiconale legate de zilele când are loc "dezlegare la pește", aceasta s-a făcut în calendarul bisericesc sub diferite forme: atât prin menționarea directă, între paranteze, "dezlegare la pește" sau utilizând ca semn grafic un pește (semnificația acestui semn va fi redată în unele calendare într-o legendă). În unele calendare bisericești (de perete) din acest an, "dezlegările la pește" sunt indicate sub ambele forme. Trebuie să amintim că îndrumările privind "dezlegările la pește", în perioada Penticostarului, nu apar în calendarele bisericești vechi, deoarece credincioșii Bisericii noastre erau bine informați, având acces la tipicuri și cărțile bisericești care cuprindeau aceste îndrumări tipiconale.

Actualitate și uniformizare

Referitor la precizarea "dezlegare la pește" pe care o întâlnim în calendarul bisericesc, din păcate nu s-a scris foarte mult, deși modul înțelegerii ei a fost unul diferit. Spunem aceasta gândindu-ne în primul rând la indicațiile consemnate în calendarele diferitelor eparhii, în sensul că unele precizează anumite zile când "se dezleagă la pește", altele nu. Ceea ce este însă foarte important de subliniat este faptul că modul înțelegerii acestei precizări liturgice este unul esențial și că uniformizarea acestuia era necesară, fapt pentru care, începând cu acest an, mai toate calendarele bisericești conțin îndrumări exacte privind "dezlegările la pește" din cursul anului bisericesc.

De altfel, Biserica a gândit și a pregătit prin măsuri corespunzătoare nu atât introducerea acestor precizări, cât mai ales generalizarea acelor rânduieli pe care mănăstirile, dar și mare parte dintre preoții de mir, cunoscători ai pravilei bisericești, le-au păstrat dintotdeauna, cum ar fi, de exemplu, "dezlegările la pește" în miercurile și vinerile Cincizecimii, potrivit Tipicului celui Mare al Sfântului Sava.

Principiul iconomiei în Biserică

Despre "dezlegările la pește", indicate în așa-numitele "rânduieli bisericești", ar trebui să spunem că ele fac parte dintre acele rânduieli care au la bază în primul rând principiul iconomiei (pogorământului), pe care Biserica îl aplică în anumite împrejurări. Cu toate acestea, anumite precizări tipiconale nu au fost aplicate și înțelese la fel în toate mănăstirile, lăsând astfel stareților posibilitatea de a hotărî în privința lor. În ceea ce privește "dezlegarea la pește" în miercurile și vinerile din perioada Penticostarului, Tipicul cel Mare al Sfântului Sava, Ceaslovul cel Mare, Penticostarul, precum și alte cărți bisericești amintesc în unanimitate că, pentru monahi, "dezlegare la pește" se face în fiecare luni din această perioadă, în miercurea înjumătățirii Praznicului Cincizecimii și la odovania Praznicului Învierii (miercuri înainte de Înălțare). Toate aceste dezlegări (pogorăminte) au la bază principiul iconomiei și ele au fost arătate în chip limpede de Părinții Bisericii; este vorba de ceea ce cărțile de cult numesc "mângâierea fraților". În baza așa-numitului principiu al iconomiei, dar și al unui alt principiu ("cum vrea cel mai mare"), stareții mănăstirilor puteau "dezlega la pește" în miercurile și vinerile Cincizecimii și pentru monahi, lucru pe care, de altfel, îl exprimă lămurit și Tipicul Sfântului Sava: "... iar unii dezleagă și în celelalte miercuri și vineri ale Cincizecimii". Acești "unii" îi include în primul rând pe aceia care puteau să hotărască în privința acestor "dezlegări la pește", adică pe stareții mănăstirilor.

Tipicul cel Mare al Sfântului Sava

Tipicul cel Mare al Sfântului Sava, tipărit la Iași, în anul 1816, în limba română, dar cu caractere chirilice (reeditat la Suceava, în anul 2002) este cea mai importantă carte bisericească în care sunt menționate "dezlegările la pește" în perioada Penticostarului. De aici, aceste îndrumări liturgice vor fi preluate mai pe urmă și de alte cărți bisericești: "Iar în miercurile și vinerile toatei Cincizecimi dezlegăm călugării la untdelemn și la vin, iar mirenii și la pește. Afară de miercurea înjumătățirii și de miercurea odovaniei Paștilor, că în acele două zile dezlegăm la pește și la vin, iar unii dezleagă și în celelalte miercuri și vineri ale Cincizecimii" (Tipicon, Suceava - Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților, Editura "Bucovina Istorică", 2002, p. 46). "Dezlegările la pește" au la bază un principiu pe care îl găsim, de asemenea, în Tipicul Sfântului Sava, și anume: "când la monahi este dezlegare la vin și la untdelemn, la mireni este dezlegare și la pește".

Ceaslovul cel Mare

După Tipicul Sfântului Sava, Ceaslovul cel Mare este cartea de cult care lămurește cel mai bine rânduiala "dezlegărilor la pește" din perioada Penticostarului: "Deci, sosind strălucita zi a Învierii Domnului nostru Iisus Hristos, se face dezlegare la toate cele de hrană, până în Duminica Tomei, adică monahii dezleagă la brânză, ouă și pește, iar mirenii și la carne. Apoi, de luni după Duminica Tomei, până în Duminica Pogorârii Sfântului Duh, lunea se mănâncă pește, și miercurea și vinerea untdelemn, iar mirenii și pește. Iar în miercurea înjumătățirii praznicului și a odovaniei Paștilor, dezlegăm cu toții la pește. Iar din Duminica Pogorârii Sfântului Duh, până în Duminica tuturor Sfinților, dezlegăm în toate zilele la brânză, ouă și pește, iar mirenii și la carne". (cf. Ceaslovul cel Mare, Alexandria: Editura Biserica Ortodoxă, 2003, p. 772)

Printre cărțile bisericești care conțin precizări legate de "dezlegările la pește" în perioada Penticostarului, se numără și cartea de cult folosită de strană în această perioadă - Penticostarul. Din păcate, el nu precizează foarte exact rânduiala cu privire la aceste dezlegări. "Miercuri, în săptămâna a patra după Paști - înjumătățirea Praznicului Cincizecimii" (Penticostar, p. 150), se menționează: "La masă se face mângâiere fraților" (Penticostar, p. 165). Această precizare nu amintește dacă este sau nu "dezlegare la pește". "Miercuri, în săptămâna a VI-a după Paști - odovania Praznicului Paștilor" (Penticostar, p. 236), întâlnim singura menține clară privind dezlegarea la pește în perioada Cincizecimii: "În mănăstiri, la masă se face fraților mângâiere mare, cu pește" (Penticostar, p. 243). O ultimă carte bisericească care amintește de "dezlegările la pește" în perioada Penticostarului este Îndrumătorul bunului creștin: "2. Dezlegări la pește (...) precum și în zilele de miercuri și vineri dintre Duminica Tomei și a Tuturor Sfinților" (arhimandrit Gherontie Ghenoiu, Îndrumătorul bunului creștin, Mânăstirea Sfântul Nicolae-Sitaru, 1997, p. 56). Indicațiile Îndrumătorului sunt, de fapt, o preluare a rânduielilor prevăzute de Tipicul Sfântului Sava.

Rânduiala postului, în viziunea Bisericii

Rânduiala postului în Biserica Ortodoxă se fundamentează în primul rând pe îndrumările Sfinților Părinți, care au căutat să pună în armonie principiile credinței creștine cu acelea ale trăirii duhovnicești. Această rânduială a fost așezată și în calendarul bisericesc din două motive: pentru a scoate în evidență importanța ei capitală, dar și din dorința de a-i face părtași cunoașterii ei pe credincioșii Bisericii. Precizările liturgice legate de zilele în care se dezleagă la pește țin, fără îndoială, tot de rânduiala postului și de modul în care Părinții au înțeles postul, adică de faptul că el reprezintă o unitate, un întreg, care nu-și pierde integralitatea prin aceste dezlegări. Cu alte cuvinte, nu se postește fragmentat. Mai mult chiar, în concepția lor, peștele este considerat ca mâncare de post în aceste circumstanțe. Structurile actuale ale posturilor nu pot fi gândite, din păcate, în alt mod, în sensul că nu se poate afirma că postim până la o anumită dată, apoi dezlegăm postul, iar după o zi iarăși începem a posti. Viziunea integrală asupra postului, inclusiv mențiunile legate de "dezlegările la pește", își au fundamentul în "hotărârile canonice privitoare la posturi, care nu au caracter de dogmă, adică nu trebuie privite ca niște reguli absolut neschimbate și eterne, ci fac parte din normele bisericești cu caracter moral-disciplinar care au fost formulate de autoritatea bisericească în funcție de nevoile, împrejurările și evoluția vieții religios-morale a credincioșilor și care pot fi deci anulate, modificate sau atenuate de aceeași autoritate, la nevoie", potrivit pr. prof. Ene Braniște.

"Mângâierea duhovnicească" sau măsura desăvârșirii, în spiritualitatea răsăriteană

Un alt aspect fundamental al spiritualității răsăritene, care vine să întărească practica Bisericii noastre în ceea ce privește atât dezlegarea postirii, cât și "mângâierea fraților", se referă la faptul că Părinții pustiei, care trăiau singuri și care duceau o viață foarte aspră, întrerupeau ajunarea atunci când cineva venea la ei, pentru a le arăta dragostea cu care erau datori să îi primească. Toate aceste rânduieli vor reprezenta pentru mănăstirile de obște, care vor apărea mai târziu, un model, de vreme ce acestă practică oglindea lămurit modul petrecerii Mântuitorului împreună cu ucenicii, după Înviere. Cu alte cuvinte, Părinții pustiei nu puteau să postească atunci când frații veneau să îi cerceteze ("Cine vă primește pe voi pe Mine Mă primește", Mat. 10, 40), dat fiind faptul că nici fiii nunții nu au postit atâta vreme cât Mirele Hristos a fost cu ei.
Sursa: Ziarul Lumina

[sus]

 
Copyright Parohia Vărzaru. Toate drepturile rezervate. Web master: tavy_dum@gmail.com.com